1.
Frămîntare de Iarnă
Publicat de Guţî Tatiana
Stăpînă-i Iarna, ah, cînd vine
Atunci îngheaţă totu-n sine
Visează tainic la căldură.
Mocnesc salcîmii vechi în joc,
Ne-a mers cu lemnul! Focu-i foc,
Cum iarna gura-i gură!
Ninsoarea-n curţi aşterne deasă
Cu fulgii moi, ca de mătase
Covoare albe de nămeţi.
Iar păsări fără locuinţe,
Acasă zac în suferinţă,
Strivite de băieţi.
Ah, fulguşorii mă încîntă,
Dar vremea încă mă frămîntă!
E ger stăruitor.
Bujori obraji zglobii pe stradă,
Dar nu e cînd de promenade,
Sa fie-un vis la foc de dor!
Iarna,iubită, cu mîinile-i reci,
Dacă te-a prins oprit eşti să pleci
De drumuri greşite şi grele.
În pletele sale - poveşti de argint
Botezuri, porci, biserică-n gînd
Care te "iartă de rele".
La cei micuţi Moş Crăciuni promiţi,
Apoi cu Maria în iesle veniţi,
Cîntînd adesea colinde.
Vasile -un sfînt, Nicolaie secund,
Cu daruri şi dulciuri de voi se ascund,
Dar, brusc, ...primăvara îi prinde!
la duminică, mai 16, 2010
2.
Tu poţi
Publicat de Guţî Tatiana
Nu pot lua tîrziu ce-a fost devreme,
Nu pot crea şi dezlega dileme,
Nu pot s-ascund durerea despre noi,
Dar pot cînd... sîntem amîndoi!
Nu pot desparte stelele din boltă,
Nu pot simţi poveşti fără necaz,
Nu pot lungi o clipă dac-aş vrea,
Dar sînt cu tine şi... - fac haz!
Nu pot strica ce-i construit de veacuri,
Nu pot găsi iertări la multe fleacuri,
Nu pot cuprinde timpul cînd nu eşti,
Dar... zi-mi că mă iubeşti!
Mă-ntreb adesea cum tu ştii
Să-mi dezgoleşti minciuna,
Să taci, să mă priveşti tăcut
Iar eu neîntrebată - îţi explic întruna...
Mă-ntreb adesea cum tu ştii
Să-mi măsori gingăşia,
Tu poţi să faci cu mine-orice,
Să-mi aduci oricînd bucuria!
Alături de tine vreau să fiu mîine şi azi,
Să ating roua dimineaţa,
Să văd frumosul de pe pini şi brazi
Să fiu cu tine-o viaţă!
Nu pot minţi...
Nu pot alunga...
Nu pot zbura...
Ţi-am dat aripa mea!
la joi, mai 13, 2010
3.
Tăbliţa inimii
Publicat de Guţî Tatiana
Leagăţi-o la gură, aşterneţi-o pe trup,
Mînjeşte-ţi în ea mîna să fie înţeleaptă
Să ştii ce te-aşteaptă:
Compune-ţi un grup.
Îmbată-te în dragostea celui din post
Cu care
Nu orişicare
Putea să fie cînd tu ai fost.
Nu cuprinde ce-i văzut de azi,
Nu da ca cel nebun din degete şi limbă
Răbdarea în tine mereu să se plimbe
Că nu eşti Verde, ştii să cazi.
Străine pleoape să nu mai pofteşti
Şi ce dacă îţi sînt străine?
De ele nici urmă, dar tu cine eşti:
Sfărmător de-al său bec de lumină?
Cărbunii pe talpă pot arde poporul,
S-aprinde Motorul,
Pune zăvorul,
Rămîne el cu dorul.
Deşteptului să-i trimiţi frăţie,
Te legi de-a lui casă şi masă,
Cheia-i la tine rămasă,
Cît de tîmpit e - ce ţi-i ţie?
Ca pasărea în laţ cu ficatu-n săgeată
Să nu te tragi ca boul la măcelărie,
Că neplăcute să aud sînt mie
Pierduţi pe cei ce i-am iubit odată.
Înţelepciunea strigă însă obosită:
SĂRIŢI ŞI AJUTAŢI-VĂ,
DE ŢARĂ LEGAŢI-VĂ,
Şi tace mistuită.
la sâmbătă, mai 08, 2010
.jpg)
4.
Uitare
Publicat de Guţî Tatiana
Frumoasa realitate ce fu odată vis
Aduce bucurie, aduce, dar nu multă,
Uituci ne facem, oamenii cu vremea
Uităm mereu de unde-am început-o.
Minţiţi de noi - minţim apoi pe alţii,
Deodat` - convingător, apoi mai stingherit
De unde să vedem realitatea
Cînd visul dintr-o parte ascultă-nnămolit?!
la miercuri, mai 05, 2010
5.
Viitor
Publicat de Guţî Tatiana
Poezii să scriu? Prostie!
Bani nu prea... şi slavă tot!
Despre ce să scriu? Că ţie
De mine ţi-e pînă-n cot?
Despre Patrie, natură,
Obiceiuri: cum şi cînd,
Că mi-e dor de a ta gură,
Că doar tu îmi eşti în gînd?
Ce prostie înfăimată! -
Dacă aş putea - aş scrie,
O problemă-i implicată:
Gaaata, nu-mi mai placi tu mie!
6.
"Dependenţă"
Publicat de Guţî Tatiana
Tu dormi, dar parcă-i simţi privirea
Acoperită peste tine
Mişti degetele la o mînă
Şi simţi cum palma-n mîini ţi-o ţine.
Piciorul vrei să-l mişti, dar iarăşi
Te vor opri ale lui coapse,
Regreţi - că nu eşti chiar micuţă(!)
Dar să-l respingi nu are şanse.
Cu ochii tăi închişi vezi cerul,
Cu sufletul scalzi noi speranţe,
Cu genele-ţi înnăbuşi plînsul
Căci, sigur ştii că -
Nimeni nu-i ca dînsul...
la duminică, mai 02, 2010
7.
"Schimbare"
Publicat de Guţî Tatiana
De ce? De ieri? De mai Demult
Ai pus în plan aşa purtare?
Am Şoc. Nenumărate ori
Ţi-am spus că Doare...
Ai repetat, crezînd aşa că e
Un mod de Educare?
Tu dur? Oricum n-ai fi -
Mă Doare.
Azi te-am visat: Zîmbeai duios
Şi miroseai a Lăcrimioare,
Priveai în Gol, unde eram
Cu Faţa-n sus spre Soare.
Nu te vedeam, tu mă priveai
Aşa ca Orişicare,
Eu nu te mai păstram în gînd -
Ştiam că Doare.
Cînd am dorit să fim aici
Ca de Cireşe o pereche
N-ai vrut să-mi Stai alăturea.
Normal. Eram mai Veche.
Azi am să uit şi vreau Nimic,
Azi lumea-i mare!
Tu cine eşti? Ah da, tu eşti
Ca Orişicare.
la vineri, aprilie 30, 2010
8.
"Ce-a fost"
Publicat de Guţî Tatiana
Ce-a fost a fost şi nimănui nu-i pasă
Aminte să-şi aducă de-a lui dificultăţi
Nu vor să curgă nici o lacrimă întoarsă
Într-un trecut umil, umplut de pietăţi.
Cît de plăcut e însă, vere
Salvat - să strigi de fericire,
Să uiţi de tot ce-a fost şi pentru tine
Să fii îngîndurat la ce-o să vie...
Tu ai scăpat şi ai păşit peste necazuri,
Frumos îţi vezi prezentul - color la nebunie!
Nu vei greşi cum ai făcut odată
Pîn-va veni o altă agonie.
Ce-a fost a fost, să-i dăm uitare astăzi?
O nu - implor, nu te lăsa, ci sapă
Şi smulge taina rădăcinii crude
Şi pregăteşte-n gură multă apă!
la marţi, aprilie 27, 2010
9.
Acasă (dedicat lui Vasile Angheluţa)
Publicat de Guţî Tatiana
Nemărginit e dorul
Plăcintelor de-acasă,
Bucatelor de Mama
Ce apă-n gură lasă.
Neastîmpărat e plînsul
Din serile de Paşti,
Din zilele cu ploaie
Cînd dor acasă naşti.
Nedumerit e nucul
Grădinei ce rodea,
Acum nu mai Eşti, Mamă
Să-i admiri liniştea.
Neîntinat Ţi-e fiul
Prin gînd şi vorba sa,
Să-l vezi! Să-Ţi pară bine -
Cum ştie a se lupta.
Nepieritor Ţi-e Duhul, Mamă
Comoară-i fapta Ta,
Tu l-ai luat din oameni
Ştiind a rezista.
Nostalgic sună ploaia,
Obscur al său apartament,
Înnăbuşitul dor de tine, plînset
Se stinge, dar de ce prea lent?
la duminică, aprilie 25, 2010
10.
Curajoşi
Publicat de Guţî Tatiana
Ai auzit de mulţi şi multe
Ce - fie sunt sau laşi erau,
De ei vorbeşti şi ştii mărunte
Împrejurimi ce-i cuprindeau.
Sînt diferiţi de tine parcă,
Îi vezi ciudaţi şi ipocriţi,
Nu înţelegi de ce se-neacă
În glodul ce îi vrea prostiţi.
Vrei să le zvîrli în ochi lumină
Vrei să-i desprinzi de unde poţi
Şi spui cu faţa ta senină
"Mă bucur că nu sînt ca toţi!"
Dar unul, diferit de alţii -
Străini de Patrie demult,
Nu vei putea uita de fraţii
Eterni, români de peste Prut.
Şi braţele întinzi spre dînşii
Şi ei le-ntind, de dor stîrpiţi,
Iar reuniţi - cinstiţi curajul
Ce v-a făcut nedespărţiţi...
la duminică, aprilie 25, 2010
11.
"Anotimpuri"
Publicat de Guţî Tatiana
Aş chema vîntul să-ţi adie,
Aş pune păsări ca să-ţi cînte,
Aş înflori copacii pentru tine
Şi buzele le-aş face să te-alinte.
Aş topi zăpada pentru tine,
Aş ploua mărunt cu vorbe dulci,
Aş răsări stele să te-admire,
Nu aş lăsa nicicînd ca să te duci.
Aş încălzi cu razele solare
Persoana ta, pe care o iubesc,
Aş vărsa apa în deşertul mare,
Prin tine, pentru tine doar traiesc.
Aş lumina îndeajuns zarea ta,
Aş face să cadă o rouă mai sfîntă,
Aş izvorî o apă dulce-n gura ta,
... Dragostea-i greu s-o expui în cuvinte.
la joi, aprilie 15, 2010
13.
"Străini"
La început - străini cu totul...
Pe la mijloc - puţin străini...
Trei ani trecură şi-mi părea că
Cum mai sînt astăzi pentru tine?
Tot mă priveşti, dar nu cum ieri,
Trăim cu suflete străine...
Al meu doar plînge de dureri.
Dureri, plăceri - ţie - totuna
Tu iei ce ştii ca dînşii toţi,
O, cum strîngeam călduţa-ţi mînă...
O am şi azi, dar mai străină...Dorinţa mea să fiu cu tine
M-a dus pe drumuri des străine...
Dar era dragostea divină (!)
A mea cu-a ta erau străine...
Din an în an schimbăm prezentul
Tu -tot aşa, eu - mai felinEu - vise mari de Libertate,
Iar tu eşti Capital Made In.
Cînd te dospeam, erai rubinul
Ce îmi doream să îl deţin,
Azi văd în tine doar străinul
Ce locuise la cămin :(
Mă tot întreb umil cum oare
Iubit, răneşti atît de tare?
Mă-ntreb de ce cu timpul noi
Nu ne-ntîlnim, ci dăm `napoi?!..."
